Ora 8 dimineața într-o zi de marți, la întâlnirea grupului BNI. Vreo 20 de perechi de ochi ațintiți asupra vorbitorului dau semne de surpriză, urmate de câteva secunde de liniște și priviri meditative-uimite-confuze.
“Vă provoc să vă imaginați că puteți desface realitatea în mai multe bucăți pe care apoi să le puteți rearanja după bunul plac, astfel încât să obțineți o realitate nouă, favorabilă dumneavoastră, care să vă servească unui scop anume.”
Prezentarea de 60 de secunde – „elevator pitch”
In 1872 Philip Crosby – om de afaceri și autor american – instruia antreprenorii să se prezinte pe sine și afacerile lor prin discursuri scurte, pregătite dinainte, care să conțină informații esențiale. Le propunea să își imagineze că se întâlnesc în lift cu acea persoană importantă cu care vor să colaboreze și că trebuie să le capteze atenția și interesul cu prezentarea lor în scurtul timp cât dura drumul cu liftul.
Abia în anii ’90 conceptul primește numele de „elevator pitch” în urma poveștii jurnalistului Michael Caruso. Colega lui, Ilene Rosenzweig, povestește cum Caruso își urmărea editorul șef peste tot ca să îi povestească ideile pe care le avea și, de cele mai multe ori, ajungea să i le spună în lift. Astfel, ajusese la performanța de a fi foarte consis și eficient în prezentările lui.
Astăzi „elevator pitch” este unul din instrumentele cheie în networking și, mai ales, în BNI. În întâlnirile grupurilor de peste tot în lume antreprenorii se prezintă pe sine și afacerile lor în cele mai rafinate discursuri de 60 de secunde.
Succesul prezentării de 60 de secunde
Vorbitorul nostru de la început ne duce cu gândul la un puzzle. Cu toții știm ce este un puzzle și ne este ușor să ne gândim la o imagine tăiată în multe bucățele pe care să le (re)aranjăm după bunul plac. De ce ne este așa simplu? Pentru că fiecare dintre noi ne putem raporta la o poveste pe care o știm despre puzzle. Că este vorba de momentele din familie când am (re)creat o imagine din bucățele mici, sau că ne gândim la celebrul film de groază „Jigsaw” conexiunea în creierul nostru se face în jurul unei povești.
Cerecetările spun că modul de funcționare al creierului este strâns legat de povești. Pentru că realitatea în sine este la baza haotică, noi creăm povești care o reorganizează în așa fel încât să putem să o asimilăm, să ne raportăm la ea, să o înțelegem. Cam în felul în care ne-a invitat la început vorbitorul la grup. Astfel că, atunci când în prezentarea noastră folosim povești, oamenii care ne ascultă tind să ne țină minte mai ușor, pentru că pot asocia poveștile lor discursului nostru.
Povestea ta nu este despre tine
Așadar, pentru a fi memorabili, recomandarea este să spunem povești. Cum?
– Direct. Într-un mod simplu, fără introducere, cuprins și încheiere pentru a putea surprinde esența.
– Real. Pentru că poveștile autentice sunt, de fapt, acele experiențe trăite de cel care le spune.
– Structurat. Tocmai pentru a organiza realitatea haotică.
Și, cel mai important, să spunem povestea despre cei care ne ascultă, nu despre noi. Pe cei care ne ascultă îi leagă mai repede de noi povestea pe care o au ei despre ideea noastră. Toți liderii renumiți ne sfătuiesc să dezvoltăm abilitați de ascultător. La ce ajută ele? Printre altele, să știm să spunem mai bine povești despre ceilalți, iar acele povești le vor aminti de noi. Înțelegeți unde bat, nu?
Asta a făcut și vorbitorul nostru. A spus o poveste despre realitatea celor prezenți, despre puzzle-ul lor și i-a lăsat să și-l rearanjeze. Asta l-a făcut memorabil.
Apoi s-a prezentat și el:
„Puteți face acest lucru dacă folosiți producția video.
Bună dimineața! Eu sunt Mihai și reprezint….”
Succes la povestit și happy networking!
