Arta de a… întreba

Ascultarea este o componentă esențială a comunicării pe care de cele mai multe ori o ignorăm pentru că avem impresia că trebuie să vorbim tot timpul dacă vrem să fim bine percepuți. Ca să ne exersăm însă această capacitate de ascultare, este esențial să știi cum să formulezi întrebările potrivite pentru ca interlocutorul tău să dezvăluie ceea ce te interesează să auzi.

De obicei oamenii nu pun suficiente întrebări din diverse motive:

  • sunt egocentrici, dornici să-i impresioneze pe ceilalți cu propriile idei sau povești,
  • nu le pasă suficient să afle lucruri despre ceilalți,
  • sunt plictisiți,
  • sunt siguri că știu deja toate răspunsurile,
  • se tem să nu pună întrebări nepotrivite și să pară ridicoli etc.

De ce este important să pui cât mai multe întrebări? Pentru a învăța, a descoperi lucruri noi, pentru a-ți dezvolta inteligența emoțională și a stabili relații interpersonale.

„Judecă un om mai degrabă după întrebările pe care le pune decât după răspunsurile pe care le dă”, spunea Voltaire și cu siguranță avea dreptate.

Atunci când adresezi o întrebare trebuie să știi ce fel de răspuns îți dorești: informații, opinii, sfaturi etc.

Apoi trebuie să formulezi întrebările astfel încât să obții cele mai bune răspunsuri. Iar acest lucru reprezintă o abilitate care se antrenează ca oricare alta. Iată câteva sfaturi care te pot ajuta.

În primul rând începe prin a adresa mai multe întrebări și în al doilea rând ai în vedere tipul, tonul, secvența și contextul acestora.

În mare, întrebările pot fi împărțite în patru categorii: introductive („Ce mai faci?”), în oglindă („Bine. Tu?”), care schimbă subiectul conversației și de tip follow-up (care solicită mai multe informații).

Întrebările de tip închis, care cer un răspuns „da/nu” pot da impresia unui interogatoriu și există riscul să obții informații incomplete. Dacă folosești întrebări cu final deschis poți obține informații suplimentare, despre care nici măcar nu știai că există.

Apelează întotdeauna la întrebări de tip follow-up: „Ce te face să afirmi asta?”, „De ce crezi asta?”. Acestea arată că asculți, că îți pasă și că vrei să afli mai multe. Astfel partenerul tău de conversație se simte ascultat și respectat.

Întrebările de tip închis rămân însă prima opțiune atunci când interacționezi cu oameni reținuți, care au tendința de a păstra lucrurile pentru ei sau de a minți prin omisiune.

Ordinea întrebărilor este dictată de circumstanțe. De obicei, oamenii sunt mai dispuși să se deschidă atunci când întrebările sunt puse într-o ordine descrescătoare a intrusivitatii. Orice vine după o întrebare cu adevărat sensibilă, pare mult mai acceptabilă și susceptibilă de a primi un răspuns. Bineînțeles că este esențial să menții un echilibru, o întrebare pe un subiect mult prea delicat poate fi considerată jignitoare.

Și în acest caz tonul face muzica. Oamenii sunt mai deschiși atunci când întrebarea este adresată pe un ton relaxat decât pe unul formal.

Un alt aspect important este să ai răbdare. Pune întrebarea, așteptă răspunsul, ascultă-l cu atenție și apoi așteptă din nou. De multe ori interlocutorul tău va continua să-ți ofere informații dacă ai răbdare să aștepți în liniște.

Nu-l întrerupe pe cel cu care vorbești. Vei da impresia că nu apreciezi ceea de spune. Întreruperile opresc firul ideilor și direcționează răspunsul unde îți dorești tu și nu neapărat unde ar trebui.

Acum fă un mic exercițiu. Derulează în gând ultima conversație purtată și încearcă să te gândești câte întrebări ai pus și dacă nu cumva ai fi putut afla și alte lucruri mai interesante dacă te-ai fi concentrat pe întrebările pe care le-ai adresat.

Lasă un răspuns

Sidebar: