Prima impresia chiar contează? Și dacă da, cât de mult? La evenimentele de networking la care participați, în cele mai multe situații, veți cunoaște oameni noi, pe care nu i-ați mai întâlnit înainte, pe care doriți să-i impresionați astfel încât să vă atingeți obiectivele pentru care vă aflați acolo. Teoretic este foarte simplu: îmbăcați costumul cel bun, vă luați cărțile de vizită și vă propuneți să afișați cel mai frumos zâmbet. Ce ar putea să nu funcționeze?
În cartea “Masters of Networking”, dr. Ivan Misner alocă un capitol important networking-ului nonverbal, unde explică pe larg modul în care contribuim noi înșine, în mod inconștient, la percepția greșită pe care și-o fac ceilalți despre noi.
Specialiștii în resurse umane susțin faptul că, de regulă, ei își pot da seama după doar 2-3 minute de la debutul unui interviu de angajare dacă candidatul este potrivit sau nu pentru postul respectiv. Restul timpului rămas din cele 60 de minute de interviu se derulează pentru a confirma această primă impresie. Iar aici vorbim despre cei mai buni recrutori, nu despre amatori.
În mod similar, atunci când întâlnim pentru prima dată pe cineva, cei mai mulți dintre noi își formează o părere cât de cât corectă asupra personalității celuilalt, chiar din primele câteva minute, uneori înainte ca primul cuvânt să fie rostit. Dar este evident că oamenii își formează aceste prime impresii în mod intuitiv, nu într-un mod rațional.
Bineînțeles, experiența și rațiunea ne spun că prima impresie poate fi uneori greșită și de aceea trebuie să fim deschiși să ne schimbăm părerea după ce ajungem să cunoaștem mai bine o persoană. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem și să ne asumăm faptul că suntem conduși de intuiție, cel puțin la începutul unei relații.
Intuiția nu este doar tipic feminină
Studiile au demonstrat faptul că, oamenii comunică mai rapid utilizând diferite elemente nonverbale, deoarece acestea nu implică o atenție conștientă pentru interpretarea unei înlănțuiri de cuvinte, cum necesită comunicarea verbală.
Un bun exemplu îl poate constitui limbajul corporal. Ani de-a rândul, profesioniștii din domeniul comunicării au studiat și au descris modul în care comunicăm prin intermediul posturii, mersului, gesturilor, poziției capului sau mișcărilor ochilor.
Semnalele pe care le transmitem sunt legate în special de dispoziție, emoție și atitudine. Mesajele mai subtile sunt în mod normal trimise și primite fără ajutorul cuvintelor. Comunicarea la acest nivel poate fi controlată doar dacă suntem conștienți de ceea ce facem.
Dacă chimie nu e, nimic nu e
Oamenii emit feromoni care transmit celorlalți multe despre starea emoțională, despre fricile și dorințele lor, despre atracția sau repulsia față de cineva, iar aceste mesaje sunt în mare parte în afara controlului conștient. În mod cert oamenii reacționează diferit la aceste semnale, fiindcă unii reacționează puternic, iar alții deloc, însă doar dacă suntem conștienți de influența lor putem alege să reacționăm sau să ignorăm astfel de situații.
Oare pot aceste forme de comunicare nonverbală să explice, în întregime, comportamentul pe care îl numim intuiție?
Ceea ce știm cu siguranță este faptul că noi comunicăm cu ceilalți în mod constant, chiar și atunci când nici nu deschidem rostim vreun cuvânt.
Secretul este să devenim mai conștienți de comunicarea noastră nonverbală, astfel încât mesajul pe care îl transmitem să ofere o imagine reală asupra caracterului nostru sau a modului în care ne dorim să fim percepuți. Fie că este vorba de intuiție, de chimie sau de comunicare nonverbală, toți suntem suma tuturor acestor mesaje pe care le emitem către interlocutorii noștri, iar la rândul nostru, recepționăm constant aceste semnale multiple. Toate aceste mesaje realizează canale de comunicare și transformă interacțiunea cu ceilalți într-una mult mai bogată și mai interesantă.
